Astăzi, destinația pentru care optează majoritatea românilor care vor să-și încerce șansele pe alte meleaguri  este Europa Occidentală (datorită accesibilității sale și distanțelor relativ mici). Pe de altă parte, la sfârșit de secol XIX și început de secol XX destinația preferată de către țăranul ardelean care-și dorea libertate și prosperitate, era America de Nord.

La început de secol XX, în „țara tuturor posibilităților” au ajuns zeci de mii de români, majoritatea transilvăneni. Ca să ajungi, pe vremea aceea, din Ardeal până în America de Nord, erau necesare săptămâni întregi petrecute pe drumuri. Călătoria începea cu căruța, până în prima gară, apoi continua cu trenul. La destinație ajungeai cu vapoarele imense – în genul Titanicului, ce făceau legătura între Lumea Veche și cea „nouă”.

Motivele pentru care românii își părăseau pământul natal și familia sunt identice celor de azi: sărăcia, lipsa perspectivelor, dorința unui trai mai bun, zvonurile despre bogăția concetățenilor care s-au realizat financiar, în țări străine. Pe atunci, mai existau și abuzurile arendașilor și ale marilor proprietari de pământ.

Motivul principal pentru care românii din Ardeal au fost primii care, în cea de-a doua jumătate a secolului XIX au început să plece în număr mare către Lumea Nouă, este ușor de intuit. După secole de oprimare și discriminare, în care fuseseră legați de glie, ei căutau să evadeze de sub puterea nedreaptă a grofilor, fie trecând Carpații, în Moldova sau Muntenia, fie încercându-și norocul în America, țara cea îndepărtată, unde unii dintre ei se întâlniseră deja cu libertatea și chiar cu bunăstarea.

Poate că America de Nord nu a fost tărâmul unde umblau „câinii cu covrigi în coadă” sau unde curgea „lapte și miere” pentru toți europenii sau ardelenii care au căutat acolo o viață mai bună. Dar, spre deosebire de unele locuri din Europa, cum ar fi și Ardealul aflat sub dominația străină (până la 1918), SUA ofereau șansa de a porni de la zero și, în lipsa piedicilor de acasă, născocite de către grofii hapsâni, omul harnic și cumpătat putea răzbi în viață, bucurându-se de toate drepturile, mai ales în momentul în care dobândea cetățenie.

Țăranii ardeleni strângeau cureaua și, când agoniseau banii necesari cumpărării unui bilet cu destinația Statele Unite, pentru vaporul transatlantic, își luau rămas bun de la familii, își rosteau rugăciunea și, cu nădejdea de mai bine în suflete, faceau primul pas pe drumul lung ce le stătea înainte. Drumul pe apă către America începea din porturile germane. E ușor de presupus că mulți călătoreau în condiții care astăzi ni s-ar părea inumane, la clasa a treia, și că unii s-au îmbolnăvit sau chiar au pierit pe drumul cel lung al Atlanticului, până în New York.

O mare parte dintre românii care au plecat către îndepărtata Americă de Nord au fost purtați către destinație de către un uriaș vapor cu nume predestinat: Carpathia. Ajunși în Statele Unite, pe insula Ellis, erau supuși unor interviuri, testări și examinări medicale. Fiind găsiți ca inapți de muncă, unii erau respinși, trebuind să se întoarcă acasă, rușinați.

Pentru că erau oamenii robuști, isteți și pricepuți la toate, majoritatea erau admiși, urmând să-și încerce șansele acolo unde era nevoie de munca lor. Cei mai mulți dintre emigranții proveniți din Ardeal au ajuns muncitori, în construcții (căi ferate, drumuri, poduri, clădiri) sau în uzine.

După ani și ani de muncă, o bună parte s-au reîntors în Ardeal, pentru a-și cumpăra pământ sau a se apuca de negustorie. Alții și-au întemeiat familii în Lumea Nouă, la dezvoltarea căreia și-au adus contribuția din plin, alături de alți europeni. De la românii care, părăsind „grădina Carpaților”, au luat calea „Lumii Noi” a rămas, pentru posteritate, o doină emoționantă, ce ne spune povestea lor și pe care o interpretează Grigore Leșe, cu mult talent.

În ciuda numelui său, cântecul nu-i despre cât de greu îi era nou-venitului în America (nimeni nu și-ar fi părăsit țarina pentru a merge la „mai rău”). Ci numai despre soarta tristă a țăranului nevoit să-și lase în urmă familia și pământul natal aflat sub o stăpânire străină, discriminatoare, abuzivă, pentru a-și făuri, prin muncă și sacrificiu, o soartă mai bună, într-o țară ce-i oferea această șansă!

Sursa articol: http://www.cunoastelumea.ro/

...

Voi ce părere aveți?
Vă invităm să comentați mai jos.

Articole recomandate!