Dacă astăzi ritualul sacrificării porcului de Crăciun se programează în funcţie de timpul liber, în vechime se păstra cu sfinţenie o anumită zi, legată, ca atâtea alte sărbători, de ritualuri precreştine, peste care s-au suprapus sărbători ortodoxe.

Şi în Oltenia, ca în mai toate zonele ţării, în vechime porcul se tăia de Ignat, pe 20 decembrie, una din sărbătorile care aveau legătură cu „îmbătrânirea timpului“. „La popoarele preistorice schimbarea anului, uneori chiar a anotimpurilor, presupunea sacrificii umane. Cu timpul, aceste sacrificii sângeroase au fost înlocuite cu sacrificiul animalelor, arborilor sau plantelor cultivate. (…) Ignat este, se pare, o divinitate solară care a preluat numele şi data de celebrare a Sfântului Ignatie Teofanul (20 decembrie) din calendarul ortodox, sinonim cu Ignatul Porcilor “, spune etnograful Muzeului Judeţean Olt, Claudia Balaş, explicând astfel sacrificiul.

Astfel, în dimineaţa zilei de 20 decembrie, conform calendarului ortodox ziua Sfântului Ignatie Teofanul, bărbatul casei sau un vecin mai priceput înjunghia animalul, momentul fiind urmat la scurt timp de ritualul cunoscut în Olt sub denumirea de „îmbărbirat“ (semn pe frunte făcut membrilor familiei cu sânge de la porc, pentru ca aceştia să fie sănătoşi precum porcul).

Înainte de pârlirea porcului, cu paie, pentru cine îşi mai aminteşte, femeile aveau grijă să strângă părul porcului pentru a-i da diverse întrebuinţări. „Dacă porcul era negru, femeile opreau din părul acestuia pentru a afuma copiii care plângeau noaptea. Se credea că după afumarea cu păr provenit de la un porc negru, copiii vor dormi şi vor mânca şi ei asemeni porcului. Dacă animalul sacrificat a fost  blând şi mâncăcios, un smoc de păr era smuls şi pus la coteţul porcilor pentru a fi păstrat norocul în gospodărie“, spune etnograful. Operaţiunea era urmată de spălarea cu apă caldă, la final porcul fiind acoperit cu o pânză albă. „În acest moment copiii erau aşezaţi pe spatele porcului pentru a fi şi ei la fel de graşi.“, mai spune etnograful.

Porcul se tămâia

Nici după acest moment nu se trecea direct la secţionare, ci pe spatele porcului se făcea semnul crucii, se punea sare şi se tămâia, apoi era tăiat capul care trebuia adus primul încasă. Nicio persoană miloasă din fire nu avea voie să asiste la momentul sacrificării, pentru că se credea că porcul va muri cu mare greutate şi carnea nu va mai avea gust bun. Tăierea porcului era în această zi, de altfel, singura muncă acceptată. Femeile nu aveau voie de Ignat să măture, să spele, să cureţe etc., pentru că se credea că dacă nu respectă această interdicţie vor avea parte de accidente în gospodărie, femeile gravide vor naşte prunci cu infirmităţi etc.

sursa: http://adevarul.ro/locale/slatina/de-taie-porcul-ignat-etnograf-daca-porcul-era-negru-femeile-opreau-parul-acestuia-afuma-copiii-plangeau-noaptea-1_58591c105ab6550cb89942b9/index.html

...

Voi ce părere aveți?
Vă invităm să comentați mai jos.

Articole recomandate!